Ultima vacanta (Part III)

"Si-au mai scris pe mail, pe messenger, si-au mai dat mesaje. Ani de atunci au trecut. Si ea era tot cu gandul la el. Sa nu intrebati cine a iubit mai mult! Mesajele incepusera sa fie mai amicale, saluturi si urari de bine. Cateodata ea ii scria simplu: "Good night."

Inainte de miezul noptii, intr-o seara obisnuita, pe telefonul gri, pe mocheta gri, primeste mesaj de la el. Din neatentie sau poate emotii sau efectul mesajului sau soarta... (veti alege voi ceva), ridica telefonul ce era la incarcat pentru a citi mesajul. A citit si dorind sa iasa din camera, se impiedica de firul incarcatorului si telefonul cade jos, pe gresia de pe micul hol. Si praf se face. Nici nu citise bine mesajul. Ultimul lui mesaj.

A privit telefonul, in care statea scris, in mod inexplicabil, mesajul lasat de el: "Je t'aime!" desi era cu totul alta cartela, alt numar de telefon si chiar alt telefon. Era imprastiat in atatea bucati... Si a gandit: asta a fost tot. Si tot a fost.

Deseori se mai gandeste la mesaj, la acel joc, la acea dragoste, dar ramane numai o poveste gen sf, cum spunea cineva care a citit partea I a acestei povestiri.

Asta a urmat si s-ar mai putea scrie despre doi copii, care probabil au meritat sa fie iubiti, chiar si pentru o perioada scurta de timp.

Poate ca, de fapt, dragostea este o aventura.

"Dragostea este o aventura", spunea ea, si "dragostea o traiesti o data in viata, apoi inveti". Daca aplici sau nu invataturile, daca mai iese ceva bun sau nu, vom vedea, caci va urma.

In incheiere, ea cu ochii in lacrimi, ofta..."

(**-*-****)

Poate va urma...