Ultima vacanta (Part II)

"Ce-a urmat.
La ora 04:20, tarziu in noapte, isi aminteste sunetul marii. Vrea sa povesteasca si trebuie sa o faca.

- 2 whisky, please.

- Thanks.

S-au asezat la masa intr-un loc luminos; era mult fum si mult mister (...)

Liniste la mare. Prietena ei era trista. Reusise sa le strice o seara ce parea frumoasa. Trebuiau sa iasa in oras pentru a lua masa. Dupa ce face dus, se imbraca in pantalonii negri pe care ii adora si care ii evidentiau prea bine formele. Isi pune o camasa alba, primita din locul de unde provenea el. Se machiaza si foloseste un ruj rosu aprins pentru a-si ruja buzele. Se uita fix in ochii din oglinda si ii dau lacrimile. El era acolo si, desi era minunat, tristetea o avea in suflet, adanc. Nu-si poate stapani emotiile si ochii i se umezesc. Isi zambeste fals, de parca ar vorbi cu ea insasi si se intoarce. Camera casutei era mica, astfel ca primul pas o facu sa ajunga in dreptul usii, unde era el, asteptand sa iasa in orasul micut si linistit in acea vara.

- You are so beautiful! spuse el.

- Thank you... spuse ea, si ochii i se umezisera din nou. Stia si ea. Inexplicabil. Desi frumoasa, gandeste ca acest aspect nu aduce nimic bun. Se abtine sa nu planga desi a avut ochii in lacrimi mai toasa seara. Si prietena ei era trista. Are loc o mica discutie intre ele, astfel incat el pastra tacerea o vreme.

Era o vara ploioasa. Vremea la mare era chiar deosebita, precum tot ceea ce se intampla in acea ultima vacanta. Se plimbau pe faleza ca si cand erau 3 necunoscuti, ascultand doar marea si poate sufletul lor trist, gol. Fiecare avea un alt motiv: unul trebuia sa plece, altul sa ramana, altul era pur si simplu singur. Ea s-a descaltat si a intrat in mare, suficient cat sa simta apa rece. S-a identificat cu ea pentru o vreme. S-a asezat pe nisip si privea stelele. Era de nedescris. Ar spune ea, cel mai frumos cer. Apoi, se uita spre mare... cat este de mare, infinita! Nu ii vezi capatul... Si vapoarele in port, farurile luminoase. Un vapor se indeparta. Il privea ca si cand era in el, plecand. Atat de profund acel sentiment, ca il resimte si acum, dupa atatia ani. Imi spune deseori. Spune tuturor: '' ce-a fost nu o sa mai fie..." Si se pare ca n-a mai fost...

Desi el era langa ea, "i love you'' parea ca vine si se pierde precum un ecou. A trecut.... 

Incep sa ii curga lacrimile, iar berea era rece precum apa, briza si sufletul ei; incepuse sa i se faca frig.

Ar fi imortalizat momentul. Insa, si-a imaginat atat de mult ca nu il va uita incat nu l-a uitat.

Au plecat spre camera, in acea liniste care parea ca le vorbeste, precum un prieten imaginar. Nu le spune insa ca va fi bine. Caci nu le-a fost...

Ar fi putut sa faca dragoste in acea seara, dar prietena ei era in patul foarte apropiat de patul lor si ar fi putut sa o trezeasca. Asta in cazul in care ea chiar ar fi adormit. Probabil ca nici nu dormea si ea a ramas cu impresia ca ar fi plans. 

Au plecat spre Bucuresti. Calatoriile ei cu trenul nu au fost numeroase, dar aceasta va fi cu certitudine prima si una din cele de neuitat.

Vorbeau diverse, noaptea fusese un sfetnic bun. Vorbeau despre viata, soarta. Ajung toti 3 la o concluzie precum ca exista cineva care ne-a stabilit soarta. Si poate se si poate juca cu viitorul nostru, al muritorilor...

Relatia lor era de dragoste, dar ca un joc... greu de inteles. Fara instructiuni si fara reguli.

- I really dont know... The only think that i know is i love you. This is the name of the game: love, spuse el.

Lasase valurile, cerul, vaporul si linistea sa se indeparteze. Tinea minte insa lacrimile ei si marea. Marea, marea dragoste, marea despartire... Caci asta a urmat...

A fost ultima ei calatorie cu trenul si ultima vacanta la mare, pana in prezent. Probabil va mai trece mult timp pana cand, dintre cei multi care i-au promis ca o vor duce la mare, cu conditia sa i accepte tristetea si lacrimile, o va face acel cineva sau poate altcineva.

Ajunsi in Bucuresti, un oras mai frumos noaptea decat ziua, si-au continuat petrecerile. Cu tristete in suflet, cu zambete, whisky, cafea si Lucky (Strike). De parca a fi norocos inseamna siguranta viitorului sau macar a zilei de maine...

Alte lacrimi au urmat, plangea si el. Era un tip sensibil. Parca venit din alta lume... Orice barbat s-ar fi ferit sa planga in fata unei femei, in fata cuiva. Ba chiar s-au si despartit cateva zile. Doar 2, caci ea constientiza ca va suferi fara "honey" si o iubea si el pe "iubita".

Uneori, despartirea din timp parea o solutie ideala, gandea ea, dar cum sa refuzi o ultima saptamana, o ultima zi, ora sau o ultima secunda? (...)

- Hi!

- Hi!

-  This is the last night...

- Yes...

(...)

- J.B. please.

- Noroc!

- Noroc!

- Cheers!

(...)

In acea ultima noapte, nu au facut dragoste. Ar fi fost lacrimi cu dragoste sau invers.... Cu siguranta ar fi facut situatia mai dificila decat avea sa fie... Nici nu a fost nevoie sa discute subiectul.... Se intelegeau din priviri, din ganduri sau simteau, pur si simplu. (...)

- You want to stay in Romania?, a intrebat-o el.

- No.

(...)

Era mai bine asa, a gandit ea. Cu toate ca ar fi vrut sa spuna cu toata fiinta ei "DA" sau "YES". Era mai bine asa...

- Good night!

- Good night!

Si au adormit.

Atat de mult a dorit sa adoarma... El urma sa plece la ora 10:00, cu avionul. S-a trezit un pic inainte de ora 10 si a sunat dar... (...)

Utimele lui cuvinte stau si acum scrise pe ultimul biletel lasat de el pe masa, in bucatarie... Cuvintele de plecare. E greu sa spui "bye" si a fost mai bine un simplu noapte buna. Alaturi de bilet, i-a lasat sim-ul cu numarul de telefon folosit in Romania, de pe care ii scria des si o suna la fel de des cand nu era langa ea, desi aceste momente au fost rare. I-a lasat un mesaj memorat: "Je t'aime!" Si a iubit-o cum nimeni nu a mai reusit.

Au mai vorbit, timp de cateva luni. 

"Ce face iubita? I am always thinking of you. I would like to be with you now. I love you and miss u a lot. Kiss u."

Ea a propus despartirea, la doua sapatamani dupa plecarea lui. Simplu, cu lacrimi in ochi spunand: "Much better...", la o sala de net, pe MSN, intr-o noapte la fel de ploioasa si rece, ca majoritatea noptilor din acea toamna, prima toamna fara el."
(**-*-****)

va urma...