Urme

In zorii diminetii reci,

La tine eu visam, ca vii. 

Si mana-n juru-mi o petreci

Ca ai venit si nu mai pleci,

                  Cu mine ca sa fii!

La pranz, plimbarea mintea-mi linistii, 

Si vrut-am ca sa pleci,

Si-n veci, tu sa nu mai revii

Pentru nenumarate zile-ntregi

                  Si vise tot mai reci!

Cand seara vrut-a sa apara,

Grabita, intunecata, goala,

Eu iar la tine ma gandeam...

Pentru a nu stiu cata oara

Visand din nou, simtind...

                   Ca este ca odinioara!

Noapte-i venita, tu nu esti...

Istovit-am de lacrimi reci,

Sub stelele din Bucuresti.

Din gandul meu, de-ar fi sa pleci

                       Eu tot te voi iubi, pe veci!

In alte zile, ce-or sa vina...

Pline de soare si lumina,

Nori, fulgere, de-i vreme rea

In viata, suflet sau in mintea mea

                    Aici, acolo... si iubirea ta!