Daca pleci...

Si a plecat...
Aceasta va sa fie... tristetea gandului ce reinvie...
Si-adorm plangand...
Cum alfel? Ar trebui sa merg in pat. Acolo gandurile si simtirile sunt pentru el...
Dar abia m-am ridicat sa scriu ca il iubesc. Eu... si atat!
Trebuie sa ajungi la sufletul unei persoane, sa ii simti cuvintele, sa traiesti atingerile si sa vezi ce nu toti au ocazia.
Cum sa faci rau unui inger? Cum sa nu iubesti pe cineva, barbat fiind, ce are calitati pe care nu le-ai mai gasit la nimeni? Si numai calitati.
Incerc adesea sa ii gasesc un defect si atunci plang. Nu avea nimic sa iti displaca. Nu mai vreau sa cred ca a fost perfect pentru ca stiu ca trebuie sa traiesc. Trebuie sa fac ce mi-a cerut. Trebuie sa cred ca putem face ceva bun pentru asta lume...
Meritam eu astfel de iubire? Merita sa cunosc acum tot felul de iubiri ce nu ofera, nici pe departe, o raza de speranta? Scriam acum ani buni ceva de genul "am nevoie de un mic impuls, sa trec de locul unde-am ajuns".
Numai ca nu am ajuns nicaieri.. sunt aici si nici macar nu-l mai astept. :(