Unde a disparut Euforia?

Intotdeauna am considerat ca, din ceea ce ai tu, este bine sa dai si altuia. Pe cat posibil. Adesea am dat diverselor persoane din timpul meu. Aveam sau stiam cum sa fac ziua de 48 de ore... Asa am considerat atunci si sigur am sa repet greseala.
Chestiunea asta cu euforia nu stiu sigur cum a aparut dar stiu ca m-a incantat. Numai ca toate au un sfarsit si uite ca a venit... Poate si tu ai fost cauza si de aceea m-am gandit sa iti scriu. Nu stiu daca ai sa citesti si nu as dori vreun comentariu din partea criticului. Profit de faptul ca nu esti! si daca erai... ce?
Mi-as fi dorit sa nu-mi pese. Asta as schimba in primul rand la mine. Timpul e cel mai bun aliat al meu :) si ghinionul cel mai fidel partener :)))) Ce m-as face fara ei? E simplu dar prefer sa nu spun. Cert e ca imi pasa de o multime de fapte, intamplari, persoane, idei care ma inconjoara. Desigur ca nu imi pun intrebarea cui ii pasa de mine pentru ca as ajunge usor la o depresie. Nici mie nu imi pasa de mine! Sunt o fire sociabila care, pe zi ce trece, isi ia atatea masuri de precautie si pentru acest fapt si nenumarate reprosuri. De ce e o jignire sa generalizezi? De ce trebuie sa avem incredere neconditionat cand avem niste elemente nu tocmai placute? De ce toti am obosit sa aratam cine suntem de fapt? Sa presupunem ca este o forma de protectie impotriva 'raului'. Deci voi sunteti mai precauti ca mine? :)))) sau ganditi nu se merita? Atunci cum poti afirma 'esti o persoana importanta'? (sau cea mai... !)
Se poate sa imi defineasca cineva termenul "important"? (Astept sa imi scrieti!)

Nestiind cum sta treaba cu euforica si importanta, am decis sa devin 'ciudata'. Da da! Oficial! Suntem toti la fel de ciudati dar eu victima pentru ca am curajul sa vorbesc despre ceva ce unora nu le-a trecut prin minte. Mandria e prea mare sa recunosti adevarul dar stiu ca o sa vina o vreme cand fiecare ne vom gandi la ce parerea au ceilalti despre noi si o sa ne pese. Prea tarziu? Hmm... nu. Ce e pentru tine nu se pierde. Si raul are efectul sau benefic :P
Ce iti scriu si ce citesti se afiseaza pe net... Locul unde informatia este atat de multa si trebuie triata. Eu de ce nu as tria informatia? Si iar am ajuns sa fiu acuzata... Tu nu ai prioritati? Eu am si lor le dedic timpul si putinul de sentimente ramase, in scopul de a primi ceva in schimb. Dar cand prin a te dedica unui lucru ajungi sa te ranesti cu propria ta dorinta, iei masuri. Nu mai sunt euforica...
Se spune ca daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul... Ei da, si eu cum stiu ca acel sentiment exista fara dovezi? Imi imaginez si ma amagesc de dragul fericirii?
Poti sa pleci! Lumea vine si pleaca! Ma interesa numai scopul pentru anumite persoane apar in viata mea. [Si tu ai zis ca nu pleci!] Ca de plecat... cu treaba in alta parte. Si eu la fel...
De ce afirmi ceva ce nici tu nu stii ce semnifica? De ce te joci cu vorbele? Si de ce ai venit? Eu eram euforica... si trebuia! lol
Poate ca trebuia sa anunt disparitia euforiei mai devreme. Jocurile nu sunt destinate tuturor si eu mi-am permis, dintr-o viata simpla, sa creez una complicata pentru binele tuturor. Simplitatea implica si dezinteres, nu? Toti ne dorim ceva dar mai mult si mai mult conteaza pasii pe care ii urmam pentru indeplinirea visului. Dar tu nu ai un vis, nu? Eu am dar nu e cazul sa cer. Eu nu pot sa cer. Avantajul cerutului este obtinerea lucrului dorit. (Cand cunosti ce anume iti doresti.) Sunt de parerea ca, atunci cand o sa ne asumam toti niste riscuri poate ca vom gasi si fericirea... Sinceritatea va triumfa si noptile vor fi mai lungi. Toti vom dori sa vorbim despre nimic si nici oboseala nu se va observa. Vom considera zilele ce urmeaza o binecuvantare si zambetele vor lua locul tristetii ori a lol-ului prea des intalnit.
E vina mea ca traiesc in lume asta nebuna? E vina mea ca nu pot pleca si unde as vrea sa merg nu stiu ce ma asteapta? Oricum nu ma grabesc pana nu aflu scopul pentru care ma aflu aici si nu duc totul la bun sfarsit. Eu plec cand mi se cere. Si ai face bine sa gandesti la fel. Roz chiar este. Iubirea, desi exista, am considerat-o mereu o aventura; lipsa curajului ii face pe cei neimpliniti sa nu guste acest fruct oprit. Eu l-am gustat si a fost un drog. Din lipsa lui am avut de suferit dar mi-a facut placere sa simt acele trairi. Mi-am dovedit ca exist. Poate a fost unicat si de ce sa nu profit de moment? Tu de ce nu risti? Da... depinde de mai multi factori dar in primul rand de tine. Si eu astept iubirea aceea si o sa vina. O astept cu atata liniste incat uneori ma tem sa nu o fi luat-o razna. Daca ti-as spune ca o sa o ai si tu cand o sa cobori sau ai sa urci, m-ai crede? Nu-i sfat, asa ca nu respinge simpla mea idee. A fugi de realitate nu inseamna ca nu faci parte din lumea asta. Te poti izola o vreme numai ca tu ai capatat deja destula forta sa treci prin viata asta. De ce nu iei lucrurile asa cum sunt si nu triezi la fel ca noi toti? Poate te-ai regasi... pierduti in lumea asta suntem toti...
Tie ti-am scris desi stiu ca nu te interesa! Indiferenta, ignorul si visarea te ajuta pana la jumatatea drumul. Vezi? eu sunt dovada :D Tu incotro mergi, ca te insotesc? Si ce oferi drept garantie ca existi?
Pe altadata... TU! ;)