Ultima vacanta

"Se poate sa nu fi fost ultima vacanta, dar cu siguranta ultima ce trebuia tinuta minte.

Povestea ei incepe cu multi ani in urma, cand asteapta. Cati ani au trecut, stie doar ea...

Isi anuntase prietena ca o sa-l cunoasca pe el. Pana si ea asteapta. Curiozitatea sau povestea in sine era ceva spectaculos. Parca ireal. Cand cunosti si amanuntele, e ca un scenariu, trebuie sa vezi filmul.

Intr-o seara ce trebuia sarbatorita, au decis amandoua sa iasa in oras. Mai fusesera seri cand ieseau, numai ele doua, dar asta a fost de-a dreptul speciala. Printre multele cunostinte, multele intamplari, erau si intrebarile prietenei: l-ai cunoscut?

Dar in acea seara, si ea trebuia sa fie martora. Fiind eveniment, trebuia sarbatorit. Cafeaua era nelipsita, doar trebuia sa nu se intrevada oboseala acumulata de-a lungul timpului... a ultimilor ani. Nu a lipsit si o bere, dar parca mergea mai bine o votca cu cola si lamaie. Clubul, initial gol la ora la care au ajuns, s-a umplut rapid. Era vara, lumea vroia sa se distreze. Cunoscutul lor club, situat in centrul orasului, un oras asa de frumos cand se lasa seara, gazduia cam aceeasi indivizi. Puteai privi totul ca pe o reintalnire cu anumiti membrii ai familiei pe care nu iti permiteai sa ii vezi zi de zi si era un moment special. Coborand scarile catre incaperea principala, nu puteai sa nu iti arunci privirea asupra acelui loc spatios. Pe cat de usor de remarcat persoanele obisnuite, pe atat de usor remarcat si pe cei care nu frecventau clubul. Asa au remarcat si ele, un baiat imbracat in alb si pe prietena lui - ce fericiti pareau impreuna! Erau ca doua surori. Gandirea, dorintele, prietenii le legau intr-un mod greu de crezut. Le diferentia numai modul de exteriorizare.

Gasindu-si locul cel mai potrivit pentru petrecerea acelei seri, asteptand ca petrecerea sa inceapa, discutau. Si-au comandat bauturile si orele treceau. Ideea de a consuma nu era gresita dar cantitatea conta. Nu a trecut mult timp pana cand a avut loc intalnirea cu doi fosti colegi, doi prieteni cu care mai petrecusera ele candva. Amandoi abia venisera din Anglia deci a fost de palavragit. Ce puteau sa-si doreasca mai mult? O votca cu cola si lamaie. Si o cafea! Ce chef nebun de dans si ce caldura! Aparatele de aer conditionat era cert ca nu puteau face fata multimii. Nimeni nu se sinchisea de atmosfera innabusitoare. Era petrecere si se distrau. Si el se distra. Statea aproape de baiatul in alb. Dar cui ii mai pasa de iubirea celor doi? Ele dansau cu amicii lor. Mai depanau amintiri si mai comandau o bautura. El era fericit. Un whisky bun ii daduse starea aceea. Cum a ajuns langa ea? Nimeni n-a stiut. A privit mult timp distractia celor patru petrecareti, probabil. Cand s-a prezentat ei a fost un moment haios. In acele momente, pentru ea totul era haios. Cum sa mai pricepi ceva dupa atata alcool consumat si atata galagie? Si cui ii trebuia sa cunoasca 'familia' sau pentru ce iubire ar fi lasat ele amicii? Era de ajuns ca erau acolo toti si era de vis.

Ei bine, el incerca sa spuna ceva. In mintea ei era doar gandul ca a baut excesiv si nu mai pricepe limba romana. Cand cineva vrea, insista. Si el asa a facut. HI! Atat s-a putut ea descrifra, el s-a prezentat. Ce nume ciudat, gandea ea. Un pic de ajutor si ea retine "like whisky". Cum sa uiti bautura preferata? ... I-a mai spus ca este din Franta si ca, desigur, a baut destul de mult si el. Si-a prezentat si ea numele, in franceza. Ii revenisera in minte si ceva cuvinte in engleza. Ii spune ca ii pare bine de cunostinta si isi cere politicos scuze ca nu poate vorbi acum ca a baut foarte mult. Se intoarce catre prietenii ei si le spune despre ce fusese vorba. Pe un ton atat de nepasator: Am cunoscut un francez! Ii urasc! Amicii gasesc amuzante vorbele ei.

Lasat acolo.. langa scari, singur si privind multimea si poate si pe ei.. parca cerea atentie.

Ea s-a intors la el. Erau doar cativa pasi ce trebuiau facuti si nu conta nimic oricum. El i-a zambit si astepta un inceput de conversatie. Ea l-a intreabat cu cine era si cand i-au fost indicati baiatul in alb si alte cateva persoane din preajma aceluia, ea a ramas un pic uimita. Ii zambeste. Parca vorbea engleza in fiecare secunda. Il intreaba senin daca vrea numarul ei de telefon. Ce premiera! Sa fie alcoolul de vina? O asemenea oferta nu a facut in viata ei, si mai bause si cu alte ocazii. Cum sa refuzi o fata? Nici el nu stia ce intentiona. A acceptat.

Isi stiau numele, isi vazusera prietenii, el avea numarul ei si nu mai era nimic de spus. S-au intors fiecare la locurile lor si petrecerea a continuat. El a plecat mai devreme decat ea si a venit sa ii spuna BYE...

Dupa un timp au plecat si cei patru. Cand au ramas ele doua, ea i-a povestit prietenei ca i-a lasat numarul de telefon si i-a spus: nu ma va suna.

Era vacanta. Ultima. Banii nu erau multi si grija viitorului isi punea amprenta pe discutiile fetelor. Asta nu le impiedica sa iasa in oras, cat de des posibil. Se puteau detasa de toate, trecusera prin multe evenimente si majoritatea acestora, le facusera mai puternice.

Au continuat iesiri, numai ele doua sau si cu alti prieteni. Nu-si faceau probleme de singuratate. Decisesera cu mult timp in urma ca daca vrei sa te simti bine, lasi prietenul acasa. Ori grijile. Prieten nu aveau deci ce putea sa fie mai frumos decat sa fi cu adevarat liber?

Aveau o cafenea unde isi beau cafeaua de dupa amiaza si vorbeau de ale vietii. Seara aveau cluburile pe care le frecventau. Familia nu iti este intotdeauna draga, dar este bine sa vezi ca o ai. La fel si cea din club.

Trecusera doua saptamani de la prima petrecere din ultima vacanta.

Erau un grup mare de aceasta data, in alt club. Dupa cateva ore petrecute in acea nebunie a noptii, ea ii spune prietenei 'vin imediat' si dispare in multime. Il zarise pe el. Sentimentul ce l-a avut... poate ca oricine ar fi gandit ca nu a sunat si ar trebui sa stea departe... Ea a mers catre el. A intampinat-o cu un zambet si acel hi. Parca se stiau de cand lumea... I-a spus magicul cuvant hi si l-a luat de mana spunandu-i ca vrea sa ii vorbeasca. Ce anume si de ce, fara intrebarea de ce nu m-ai sunat ori vreun repros adresat, si cat curaj sa iei pe cineva de langa prieteni... Puteai sa fie si cu o fata... Nu conta... Au iesit afara si au vorbit cateva ore. Era liniste, era placut si uitase parca de ingrijorarea prietenei sale. O stia protectoare si de aici increderea intre ele doua. Observatiile facute si vizibila suparare au trebuit sa treaca. I l-a prezentat si ei si celorlalti din grup. Au stat impreuna toata noaptea si deja erau de nedespartit. A facut si ea cunostinta cu marea masa a prietenilor lui, toti francezi si toti colegi. Si cu baiatul in alb. Era greu sa ii tina minte si nici ca trebuia. Conta doar el!

Venisera cu totii la studiu. Un domeniu de studiu. Dar in acest lucru a stat, cel mai probabil, explicatia finala. Nu discutau subiectul. O bucura ca institutia ii era aproape de domiciliu, asadar pana si drumul catre casa le era comun.

Toti s-au placut. Au devenit ca o mare familie. Una din prietenele fetelor chiar a legat o relatie cu baiatul in alb. Ea a ramas cu bautura preferata si cu el. Totul era frumos si era ultima vacanta.

Iesirile au continuat in diverse locatii si le ocupau aproximativ 16 ore din zi. Cei doi erau nedespartiti si ii lega o sincera prietenie.

Ei bine, poate cineva sa creada ca un baiat poate sa fie sincer? Eu nu.

Discutau diverse ca doar erau unul langa celalalt in tot acel timp. Pana si tigarile ce le fumau erau aceeasi marca. Evident ca whisky-ul ii lega mai mult decat orice. Cafeaua si buna dipozitie.

Discutau orice, in engleza sau in franceza. Timp de doua saptamani i-a spus ca nu are prietena, nici in Romania si nici in Franta. Telefonul suna destul de des si el pleca un pic mai departe sa converseze. Nu era necesar avand in vedere ca orice limba are limbajul ei 'de strada' si nu-i usor de inteles. Ce putea ea sa spuna? stiu ca ai prietena? stiam ca o sa te cunosc si ca am sa te iubesc? Da. Intr-o seara, intr-un bar, l-a lasat sa spuna povestea lui, intr-un intreg. Il privea ca si cand nici nu era acolo. Stia adevarul inainte de a-l cunoaste. Si i l-a relatat chiar ea. Lui ii mai ramasese sa spuna ca ii pare rau si sa reia povestea. Desigur ca asa s-a intamplat dar peste cateva zile, ce au decurs ca si pana atunci. Adevarul, si mai ales adevarul neconditionat e imposibil in zilele noastre. El era conditionat insa de sentimentele pentru ea si de riscul de a o pierde sau de a avea o relatie diferita de cea existenta.

Tristul adevar, stiut, acceptat..era greu de suportat. Emotionant. Cum sa nu-l iubesti? Tot ce reprezenta el era minunat. Un simplu tinut de mana insemna mai mult decat cel mai dulce sarut. Gesturile lui, fie si simple, te faceau sa simti ca lumea era a ta. Si era lumea ei. Ultima vacanta si prima lume din care ea facea parte cu toata fiinta ei. In locul ei ce-ai fi facut? Cred ca ai fi trait clipa. Asa se spune, nu? Asa a facut si ea.

Il iubea si toata lumea stia. Era lumea ei, fusesera anuntati toti prin simpla ei prezenta si stare ca ii este bine si nimic nu o va impiedica sa il iubeasca. Atunci cand ii era alaturi dar si mereu.

L-a ascultat, l-ar fi sarutat dar trebuia sa aiba intai reactia lui.

Putea sa fie ultima lor discutie si intalnire. In fond, ce era de pierdut? Nimeni nu deschisese subiectul despre sentimente sau viitor. Traiau clipa si bine faceau. Existau si gandurile ca se va termina dar parca nici nu vroiau sa auda. Le-ar fi distras atentia de la frumos si nu trebuia. Nimic nu trebuia sa ii desparta, nu? Asa este cu adevarat o poveste de dragoste. Finalul au trait fericiti... nu este destinat tuturor.

I-a spus ca ii pare rau si daca ea nu ar vrea sa il mai vada o sa inteleaga. Avea o relatie cu o fata de 7 ani, familiile se cunoasteau, aveau planuri mari pentru cei doi. El era intr-o vizita relativ scurta in Romania, pentru acel studiu. Avea o scoala de terminat, trebuia sa se intoarca acasa, sa-si continue viata, o parte din planurile facute si o parte sa traiasca ce ii fusese interzis pana la acea varsta. Fiind o relatie serioasa, ea il insotise in majoritatea plecarilor lui; vroia sa vina si in Romania. Telefoanele sunau pentru ca era de neinteles; era prima data cand o refuza si ea nu intelegea cauza. Evident. Cine ar fi inteles ca a cunoscut o fata, petrec mult timp impreuna desi nu au o relatie si iubitei lui ii e bine in Franta? La urma urmei, il avea tot timpul langa ea si poate tot restul vietii. I se permitea si lui un pic de liberate in adevaratul sens al cuvantului, o data in viata. Discutiile acelea prin telefon durau de ceva timp. Membrii familiilor sunau, suna iubita, ce presiune trebuia sa fie...

I-a spus ca o iubeste pe ea, ca a terminat relatia cu iubita lui, prin telefon, oricat de greu i-a fost sa dea explicatiile cuvenite. I-a spus, de asemenea, ca este singur si fara dovezi, ca daca nu o sa mai aiba loc nici o intalnire, o sa isi petreaca timpul doar cu prietenii cat timp va sta in Romania.

Seara s-a terminat mai repede decat se puteau ei astepta. Au mers acasa si a ramas ca vor vorbi a doua zi. Si ea il iubea, inainte sa-l cunoasca, inainte sa stie cat va suferi si, chiar de stia, isi asumase responsabilitatea ca lumea ei era el, dar va pleca...

A doua zi s-a petrecut normal, la orele de mult stabilite s-au intalnit, au petrecut seara in clubul unde s-au cunoscut si unde consumau cel mai adesea, votca energy.

Stateau cu prietenii la masa, discutau. Forfota continua in clubul full, prietenii aveau chef de dans. Cineva a trebuit sa ramana la masa si ea a profitat de ocazie. Cine mai avea chef de dans cand fericirea era langa ea dar parca ii era greu sa creada... Se putea ca el sa minta iar sau sa fie sincer. Sinceritatea e relativa. Ce era de pierdut in afara de timp? nimic... Era o companie minunata. Cate idei in mintea fiecaruia posibil sa fi fost...

Dar era o ultima vacanta! Si era in lumea ei!"

(**-*-****)

va urma...