Tot pentru

Tot pentru ca trebuie... traim toti.

Daca ne-am detasa de tot ce este langa noi si ne-am analiza sufletul, toti am decide sa plecam dracului de aici. Am merge si impreuna, unii dintre noi, numai datorita faptului ca pe ultimul drum pare sa apreciem.

Cat de departe vrem noi sa ajungem.. nici noi nu stim. Traim pentru ca prin educatie, nu am fost indemnati sa abandonam lupta. Nici chiar sa ne lasam in voia sortii dar si asta facem... si din ce in ce mai des ca doar lucrurile merg asa de prost si rautatea este punctul forte. Tare as vrea sa stiu de ce sta in natura omului sa nu renunte nici cand trebuie. Uof ce ne mai asemanam cu pc-urile. Parca suntem programati sa recurgem la anumite actiuni. Si suntem... Numai ca eu nu pot folosi asta ca scuza. Pc-urile nu au suflet. Eu am... ma rog, cat a mai ramas din el.

Dreptul de a visa l-am pierdut cu ani in urma, in ciuda tuturor incercarilor de care au dat dovada cativa cunoscuti. Se gandeau ca pentru un copil de cativa anisori, nu este indicat sa se confrunte cu problemele celor maturi. Le-as da dreptate si le-as spune ca oricum nu se putea evita. Nu eu am vrut ca lucrurile sa fie asa si nici nu am incercat sa le schimb. M-am multumit cu a privi si a incerca sa inteleg. Cica m-au influentat negativ... Tot pentru un copil este uimitor sa nu-si doreasca iubirea daruita de printul pe cal alb. Poate ca asa am fost eu facuta sa nu cred povestile si sa nu mi le doresc precum altii. Nici macar in normalitatea faptelor nu am crezut si nu cred. Casatorie, copil... Mi le doresc si eu insa le vad atat de departe... daca nu imposibile. Sunt pentru mine atat de importante incat ori sunt cum trebuie ori nu sunt deloc. Am visat si eu... o data in viata. Simplul vis a fost fericirea in sine. Sau iluzia fericirii.. Poti sa crezi ca exista cel putin o persoana care a renuntat la iubire? Si asta numai pentru a trai simplu... Am inteles ca asa trebuia... tot pentru iubire. Am afirmat de atatea ori ca nu sunt pregatita pentru fapte mari si putini s-au gandit sa-mi dea o mana de ajutor ori sa ma inteleaga. Adevarul doare si asta pentru ca nu acceptam ca nu toti gandim si simtim la fel.
Eu am acceptat sa vad fericirea alfel. Fericirea mea a fost fericirea lui sau macar linistea.
Oare fericirea cuiva este si fericirea mea? Nici nu am cerut mult..

Situatia in care sunt acum.. nepasarea de care dau dovada si ignorarea cuvintelor ori sentimentelor de iubire se datoreaza faptului ca nu pot si nici nu as vrea sa visez. Lucrurile bune vin cand te astepti mai putin. Nu trebuiesc nici fortate si nici cerute. Doar acceptate. Cui nu i-ar placea sa iubeasca? sa fie iubit si... hai la sfat :))) Mie nu, si nu asa. E drept ca iubim diferit dar de ce sa pierdem noi sentimentele astea frumoase cum nu trebuie si mai ales pentru cine nu trebuie?
Poate ca este trist sa nu te iubeasca nimeni dar mai trist este sa te iubeasca cineva pentru care nu poti avea aceleasi sentimente. Ele se pierd... se transforma in sentimente urate chiar numai pentru faptul ca trebuie sa faci ceva sa le pierzi si sa mergi inainte.
Eu nu vreau asa! Poate imi gasesc iubirea pe undeva.. poate e langa mine si nu stiu... dar decat sa ne laudam cu ce nu avem prefer sa nu spunam nimic. Aminteste-ti ca ador tacerea...

Si sunt de acord sa pierd masina... o vacanta superba, un sot bun... poate si marea iubire, in aceasta liniste. Am facut o promisiune candva si nu o uit. Si anume ca nu ma mai joc. Intelegi tu ce vrei din asta! Si este poate iubirea aceea pe care o ai, gratis... de la cineva putin cunoscut. Drept este.. cantitate mica. Nu ajunge la sufletul tau. Planurile nu coincid si timpul nu sta in loc pentru nimeni. Trebuie doar sa apreciezi si.. tot pentru iubire toate.

Iluzia fericirii mele a fost pasul de care am avut nevoie la aceea vreme. Trebuia sa stiu ca am si eu sentimente, ca imi este ingaduit sa astept fara sa caut ori sa accept, si ca mai presus de toate exista si iubire. Si compatibilitate si vise in 2... Si nu regret nimic. Poate doar ca trebuia sa spun ''stai''... Partea buna este ca stiam cum o sa fiu... Ti-ar putea explica. I-am descris exact starea mea de acum. Nu pentru el... pentru mine sunt toate acestea. Si poate pentru tine. Exista mii de femei care s-ar implica intr-o relatie si te-ar face sa le iubesti doar prin simple cuvinte. Poate nici nu ai sa o cunosti ca sa o iubesti... sau poate nu va face nimic dar simpla ei existenta ti-as aduce zambetul pe buze. Eu ma multumesc doar sa fiu. O cunostinta, o amica... buna prietena daca vrei. Nu ma intereseaza barbatii nimanui si nici pentru ''el'' nu stiu ce as fi dispusa sa fac... Nu vreau sa imi cladesc fericirea pe nefericirea cuiva. Posesivitatea de care dau dovada pentru cei de care imi pasa ii si indeparteaza. Dar presupun ca e mai bine decat sa fiu ca restul... Eu ma simt mai bine asa, acum. Am fost si eu ca toti si toate si parca uneori as vrea sa redevin cum eram. Si asa ma simteam bine. Eram si protejata de indiferenta mea plus ca puteam iesi din joc cu un simplu click pe sign up. E minunat sa castigi orice joc! Pur si simplu nu m-am regasit in acel eu.

M-am regasit in acel eu ce a durat atat de putin incat adeseori vreau sa cred ca a fost iluzie pentru a uita si a merge mai departe. N-am fost la capatul pamantului. Nu acolo este fericirea si daca tii cont de soarta, nu mai strabati drumurile. Eu tin cont de ea si daca vreodata am posibilitatea, iti arat. Trebuie doar sa crezi si pun pariu ca nu te risti pentru ce citesti pe acest blog pe care eu personal nu mi-as pierde vremea sa il citesc.

Nu trebuie sa stie nimeni ca exist. Nu vreau sa fiu pentru toata lumea! Pozele sunt irelevante. Eu nu cred in aspect. Un om fericit iti garantez ca este frumos chiar daca arata oribil. Acest ignore poate sa dispara la fel de repede cum a aparut. Dar cine face cat toti si totul pentru iubire?

A te dedica unui lucru... dependenta si atentia fac toate cat iubirea. E prea mult... Excludem cazurile de nebunie. Sau poate ca nu! Iubirea e nebunie... Si noi nu realizam asta. Totul e sa se complaca cineva in nebunia ta. Sa fie dispus sa te aleaga si sa ii fi de ajuns numai tu. Trebuie sa se cunoasca pe sine... Pentru ca multi ne aventuram in ale iubirii taine si uitam de ce intr-un timp prea scurt... Ma intreb daca si gasim noi iubirea... ce facem cu ea? Eu o pastez sigur! Si nu mai trebuie sa contina cifra doi!

Tot pentru iubire scriu si eu...

Tot pentru

citesti si tu...

"Te lo dije cantando, te lo dije de frente
Que volverías conmigo
Volverías porque no quieres perderme"