Activ or pasiv?

Candva... noaptea, o discutie despre nimic. Se poate ca atunci cand crezi ca ai citit, ai vazut si ai simtit totul, sa preferi a vorbi despre nimic. Cati sunt dispusi sa vorbeasca fara nimic? In acea seara m-am lasat si eu dusa de discutia catre nicaieri... Nu as avea habar de ceva in adevaratul sens... Acea discutie poate ca a fost un lucru bun avand in vedere prietenia ce s-a legat. (Sa nu crezi nimic!). Daca prietenia inseamna nepasare, inseamna sa dispari precum dispare noaptea in zi... atunci despre acest gen de prietenie spun. Feel it!

Imposibilul.....posibil??

"Imposibilul.....posibil??
Fiecare dintre noi avem o viata. Si fiecare dintre noi avem decizii de luat in privinta viitorului nostru si artful as face imposibilul posibil. Dar oare cat efort trebuie sa depunem pentru a reusi sa ne cream viitorul la care visam cu totii?
Stramosii nostri sunt cei care ne-au creat baza si au realizat fondul de cunostinte care au supravietuit trecerii ireversibile a timpului. Viitorul este cel pe care trebuie sa-l aflam, sa-l cream folosind toate cunostintele lor si adaugand altele noi la ele. Noi suntem viitorul deci din acest motiv putem face tot ce ne propunem.
Noi avem acum puterea necesara de a lua orice decizie, avem libertatea de a alege ce credem fiecare de cuviinta, avem aceasta posibilitate. Nu spun ca toate alegerile sunt corecte, dar sunt alegerile noastre si astfel invatam sa trecem peste, sa gandim corect, sa actionam corect. Cu toate acestea trebuie intotdeauna sa ne asumam responsabilitatea pentru alegerile facute si altfel posibilitatea pe care ne-au dat-o stramosii nostri se transforma in obligatie fata de propria persoana.
Din aceasta cauza, nu stim unde putem gasi prietenie sau iubire. Alegerile noastre, daca nu sunt cele corecte, ne pot indeparta definitiv de oamenii care ne iubesc cu adevarat. Dar tot asa invatam sa iertam, sa fim iertati, sa trecem peste tot, sa suferim, sa plangem, sa iubim.
Cine a facut ca toate acestea sa fie posibile pentru noi? Pentru asta trebuie sa le multumim si sa fim recunoscatori tuturor celor care au luptat pentru libertate, pentru dreptul de a scrie, pentru democratie.
Destinul unui om poate avea multe cai intortocheate de unde nu stim uneori cum sa iesim altfel decat cu ajutorul prietenilor si acelor oameni care ne-au aratat, ne-au invatat sa credem ca pentru noi totul este posibil. Poate ca aceasta speranta, aceasta dorinta de a crede ca da - putem face orice vrem, ne face uneori sa trecem peste tot. Si ce s-ar face lumea daca ar vedea ca noi, generatia tanara cedam? Cine ar mai lupta pentru liberatate, pentru continuarea istoriei? Nimeni. Si astfel noi devenim o piesa importanta in jocul vietii.
De ce sa nu credem, de ce sa nu luptam pentru visele noastre?"

by Mistique baby

The time of your life

The time of your life

"Ar trebui sa ne gandim cat de mult conteaza o poza luata intr-un moment in care ne bucuram din toata inima, in care eram suparati, in care ne certam, in care mancam, in care iubeam cu toata inima. Conteaza atat de mult sa ai amintiri din cele mai dragi momente ale tale. Poate ca nu realizezi pe moment cat de mult conteaza sa traiesti cu adevarat clipa, sa nu te gandesti la consecintele faptelor tale, sa stii cat de mult poate conta o vorba buna in momentul in care cineva vrea sa-l asculti. Sa fii atent la ceea ce se intampla in jurul tau, ca viata nu asteapta pe nimeni. Nu sta pur si simplu sa astepti sa treaca viata pe langa tine fara sa simti ca ai trait cu adevarat fiecare moment din viata ta, fara sa ai macar o nebunie adaugata la cutiuta cu memorii din capul tau.
Oare ce am face daca am stii ca maine murim? Oare am avea tot timpul necesar pe care ar trebui sa-l alocam fiecarei persoane dragi? Oare am avea tot timpul necesar sa facem tot ce ne-am propus? Oare am putea sa ne varsam toate sentimentele ca un rau intr-o singura zi? Oare am reusi sa iubim cu adevarat pentru o zi? Oare am reusi sa ne impacam cu toti cu care suntem certati? Oare ne-am realiza toate dorintele peste noapte? Oare cineva ne-ar asculta cu adevarat daca ar stii ca sfarsitul ne este aproape? Oare ne-ar intelege mai bine? Oare ne-ar iubi cu adevarat? Oare ar reusi sa treaca peste resentimente? Oare ni s-ar destainui? Oare ne-ar declara o iubire ascunsa?
Niciodata nu stim ce ne rezerva viata. Cat timp, cati prieteni, cata apreciere, cata lumina, cata putere, cat curaj, cata dragoste. Nu stim. Ar trebui sa invatam sa apreciem fiecare moment. Nu conteaza cat de nesemnificativ ni se pare acum. Poate peste timp vom invata sa apreciem toate clipele frumoase petrecute alaturi de cei dragi.
Chiar ne dorim sa ramanem fara timp?"

by Mistique baby

Tot pentru

Tot pentru ca trebuie... traim toti.

Daca ne-am detasa de tot ce este langa noi si ne-am analiza sufletul, toti am decide sa plecam dracului de aici. Am merge si impreuna, unii dintre noi, numai datorita faptului ca pe ultimul drum pare sa apreciem.

Cat de departe vrem noi sa ajungem.. nici noi nu stim. Traim pentru ca prin educatie, nu am fost indemnati sa abandonam lupta. Nici chiar sa ne lasam in voia sortii dar si asta facem... si din ce in ce mai des ca doar lucrurile merg asa de prost si rautatea este punctul forte. Tare as vrea sa stiu de ce sta in natura omului sa nu renunte nici cand trebuie. Uof ce ne mai asemanam cu pc-urile. Parca suntem programati sa recurgem la anumite actiuni. Si suntem... Numai ca eu nu pot folosi asta ca scuza. Pc-urile nu au suflet. Eu am... ma rog, cat a mai ramas din el.

Dreptul de a visa l-am pierdut cu ani in urma, in ciuda tuturor incercarilor de care au dat dovada cativa cunoscuti. Se gandeau ca pentru un copil de cativa anisori, nu este indicat sa se confrunte cu problemele celor maturi. Le-as da dreptate si le-as spune ca oricum nu se putea evita. Nu eu am vrut ca lucrurile sa fie asa si nici nu am incercat sa le schimb. M-am multumit cu a privi si a incerca sa inteleg. Cica m-au influentat negativ... Tot pentru un copil este uimitor sa nu-si doreasca iubirea daruita de printul pe cal alb. Poate ca asa am fost eu facuta sa nu cred povestile si sa nu mi le doresc precum altii. Nici macar in normalitatea faptelor nu am crezut si nu cred. Casatorie, copil... Mi le doresc si eu insa le vad atat de departe... daca nu imposibile. Sunt pentru mine atat de importante incat ori sunt cum trebuie ori nu sunt deloc. Am visat si eu... o data in viata. Simplul vis a fost fericirea in sine. Sau iluzia fericirii.. Poti sa crezi ca exista cel putin o persoana care a renuntat la iubire? Si asta numai pentru a trai simplu... Am inteles ca asa trebuia... tot pentru iubire. Am afirmat de atatea ori ca nu sunt pregatita pentru fapte mari si putini s-au gandit sa-mi dea o mana de ajutor ori sa ma inteleaga. Adevarul doare si asta pentru ca nu acceptam ca nu toti gandim si simtim la fel.
Eu am acceptat sa vad fericirea alfel. Fericirea mea a fost fericirea lui sau macar linistea.
Oare fericirea cuiva este si fericirea mea? Nici nu am cerut mult..

Situatia in care sunt acum.. nepasarea de care dau dovada si ignorarea cuvintelor ori sentimentelor de iubire se datoreaza faptului ca nu pot si nici nu as vrea sa visez. Lucrurile bune vin cand te astepti mai putin. Nu trebuiesc nici fortate si nici cerute. Doar acceptate. Cui nu i-ar placea sa iubeasca? sa fie iubit si... hai la sfat :))) Mie nu, si nu asa. E drept ca iubim diferit dar de ce sa pierdem noi sentimentele astea frumoase cum nu trebuie si mai ales pentru cine nu trebuie?
Poate ca este trist sa nu te iubeasca nimeni dar mai trist este sa te iubeasca cineva pentru care nu poti avea aceleasi sentimente. Ele se pierd... se transforma in sentimente urate chiar numai pentru faptul ca trebuie sa faci ceva sa le pierzi si sa mergi inainte.
Eu nu vreau asa! Poate imi gasesc iubirea pe undeva.. poate e langa mine si nu stiu... dar decat sa ne laudam cu ce nu avem prefer sa nu spunam nimic. Aminteste-ti ca ador tacerea...

Si sunt de acord sa pierd masina... o vacanta superba, un sot bun... poate si marea iubire, in aceasta liniste. Am facut o promisiune candva si nu o uit. Si anume ca nu ma mai joc. Intelegi tu ce vrei din asta! Si este poate iubirea aceea pe care o ai, gratis... de la cineva putin cunoscut. Drept este.. cantitate mica. Nu ajunge la sufletul tau. Planurile nu coincid si timpul nu sta in loc pentru nimeni. Trebuie doar sa apreciezi si.. tot pentru iubire toate.

Iluzia fericirii mele a fost pasul de care am avut nevoie la aceea vreme. Trebuia sa stiu ca am si eu sentimente, ca imi este ingaduit sa astept fara sa caut ori sa accept, si ca mai presus de toate exista si iubire. Si compatibilitate si vise in 2... Si nu regret nimic. Poate doar ca trebuia sa spun ''stai''... Partea buna este ca stiam cum o sa fiu... Ti-ar putea explica. I-am descris exact starea mea de acum. Nu pentru el... pentru mine sunt toate acestea. Si poate pentru tine. Exista mii de femei care s-ar implica intr-o relatie si te-ar face sa le iubesti doar prin simple cuvinte. Poate nici nu ai sa o cunosti ca sa o iubesti... sau poate nu va face nimic dar simpla ei existenta ti-as aduce zambetul pe buze. Eu ma multumesc doar sa fiu. O cunostinta, o amica... buna prietena daca vrei. Nu ma intereseaza barbatii nimanui si nici pentru ''el'' nu stiu ce as fi dispusa sa fac... Nu vreau sa imi cladesc fericirea pe nefericirea cuiva. Posesivitatea de care dau dovada pentru cei de care imi pasa ii si indeparteaza. Dar presupun ca e mai bine decat sa fiu ca restul... Eu ma simt mai bine asa, acum. Am fost si eu ca toti si toate si parca uneori as vrea sa redevin cum eram. Si asa ma simteam bine. Eram si protejata de indiferenta mea plus ca puteam iesi din joc cu un simplu click pe sign up. E minunat sa castigi orice joc! Pur si simplu nu m-am regasit in acel eu.

M-am regasit in acel eu ce a durat atat de putin incat adeseori vreau sa cred ca a fost iluzie pentru a uita si a merge mai departe. N-am fost la capatul pamantului. Nu acolo este fericirea si daca tii cont de soarta, nu mai strabati drumurile. Eu tin cont de ea si daca vreodata am posibilitatea, iti arat. Trebuie doar sa crezi si pun pariu ca nu te risti pentru ce citesti pe acest blog pe care eu personal nu mi-as pierde vremea sa il citesc.

Nu trebuie sa stie nimeni ca exist. Nu vreau sa fiu pentru toata lumea! Pozele sunt irelevante. Eu nu cred in aspect. Un om fericit iti garantez ca este frumos chiar daca arata oribil. Acest ignore poate sa dispara la fel de repede cum a aparut. Dar cine face cat toti si totul pentru iubire?

A te dedica unui lucru... dependenta si atentia fac toate cat iubirea. E prea mult... Excludem cazurile de nebunie. Sau poate ca nu! Iubirea e nebunie... Si noi nu realizam asta. Totul e sa se complaca cineva in nebunia ta. Sa fie dispus sa te aleaga si sa ii fi de ajuns numai tu. Trebuie sa se cunoasca pe sine... Pentru ca multi ne aventuram in ale iubirii taine si uitam de ce intr-un timp prea scurt... Ma intreb daca si gasim noi iubirea... ce facem cu ea? Eu o pastez sigur! Si nu mai trebuie sa contina cifra doi!

Tot pentru iubire scriu si eu...

Tot pentru

citesti si tu...

"Te lo dije cantando, te lo dije de frente
Que volverías conmigo
Volverías porque no quieres perderme"

Dependenta

Vorbeam cu cineva despre dependenta fata de net.
Uff...
Ce ne facem cu netu' asta? Si ce ne facem fara el?
Trebuie sa recunoastem ca mai intai de toate este o utilitate.
Nu stiu de cat timp utilizezi tu internetul si pentru ce, dar stiu pentru ce l-am folosit eu. Mai intai de toate, am primit pc-ul cadou. Frumos cadou... Imediat m-am conectat si la internet! Nu ca as fi avut nevoie dar vroiam sa vorbesc cu cineva. Vise! (Cand mergeam la sala de net comunicam mai mult.) Si mai vroiam sa uit... pentru ca trebuia. Doar eu alesesem sa fie totul cum era...
Evenimentele negative si aparute in cantitate mare in scurt timp m-au facut sa am o anumita dependenta fara de net. Uite asa trebuia sa imi iau muzica preferata, sa ''vorbesc'' cu amicii de pe messenger, sa invat sa folosesc pc-ul... cate nu erau de facut?
Cateva ore, cativa amici... informatia ca de obicei importanta... am ajuns sa utilizez pc-ul din ce in ce mai mult. Uneori ma simteam si datoare acestei lumi. Mereu era cineva aici, mereu cineva te asculta, mereu era cineva care nu dormea. Da... noaptea la fel de importanta.
As putea sa multumesc acestor internauti dar cui i-ar pasa? In fond, aici ai posibilitatea sa te folosesti de oameni fara nicio obligatie. Fiecare ofera ce are chef si fiecare ia ce ii convine. In acest mod toti suntem "fericiti". Pe dracu! Internetul e doar o iluzie si daca nici eu nu stiu... nimeni nu stie :)))))) Asta pentru ca sunt fata, sensibila ca toate fetele si pentru ca am cunoscut o gramada de lume! Prea multa! Nu te lasa influentat/a ca aici este un net si totul e virtual. Lumea e asa si in viata de zi cu zi. RL adica real life :) Ne englezim toti ca este cul! Stai ca nu am scris bine:)) N englezim totzi k e cul! Obisnuiam sa scriu si eu candva diferit ;) Pe cat posibil sa fiu la fel ca prietenii mei pentru a nu ma exclude din grup sau ca mi-era usor. Sau nu stiu exact cauza. Si am gresit :P grupuri! Cine dracu sa stie ca sunt necesare 'bisericutele'?
Cum spuneam, intram aici si gasim noi ceva de facut. In cea mai mare parte, e timp pierdut. Ma rog... poti cauta ceva util de citit, de scris, de invatat. Acestea sunt exceptii. Cel mai adesea, intram pentru ca ne place. Asta e sigur. Dar intrebarea este urmatoarea: ce ne place? Ne place sa comunicam despre orice, sa desconsideram ceea ce nu este pe placul nostru, sa contrazicem ce nu este in acceptul nostru si sa ne aratam puterea aici! Ne mai place sa mintim, sa facem iluzii si sa ne facem planuri. Ne mai place sa ne etalam muzica preferata si eventual cu un mesaj RELEVANT! Adoram sa dam sfaturi! Am uitat jignirile... ori cuvintele frumoase adresate cu te miri ce scop. Hmm... uneori ne dam drept sexul opus celui avut. Cat se poate de minunat sa se indragosteasca de tine ''victima'' si sa povestesti prietenilor ce ''tare'' esti! Luam si dovezi ca doar n-o sa fim crezuti asa de simplu.
Nu gandi ca vad totul in negru. Am invatat sa vad partea frumoasa a netului. Daca are vreuna :)))))
Sunt mai mult sau mai putin datoare internautilor si uneori cu o obligatie de neinteles, am ramas pe aici.
Am avut de ales sa folosesc netul mai rar dar vedeti voi, toti cei despre care am avut o parerea buna, au gasit alt mod de a-si petrece acele cateva ore libere. Din pacate au ramas exact cei care nu trebuiau sa ramana. :(
N-am vrut sa stiu ca aceasta lume virtuala o sa fie dominata de interese, nesimtire, rautate si vorbe goale. Am sperat sa pot influenta macar un pic. Desi cat am mai gresit si inca fac asta... [Un amic gandea la fel ca mine si ce credeti? Intr-o luna si-a luat campii :)))) Poi... rabdator era dar nu fuma :)))) si si-a demostrat singur ca nu poate schimba lumea!]
Rabdare si tutun. Din plin. Si o cafea ca e buna :P Muzica si liniste. Astea sunt motive pentru care mai sunt inca. Nu internetul in sine. Am combinat utilul cu placutul si pot spune ca este o buna alegere. Ar mai fi de spus dar nu vreau sa intru in amanunte ce-mi privesc RL.
Asadar, cam asa este cu netul. Am generalizat iarasi si voi primi ceva critici. Cu toate acestea, va garantez ca am o parere dupa ani de zile si discutii infinite.
Nu conteaza varsta, viata sentimentala, banii sau statutul social. Aici nu conteaza cu adevarat nimic. VL (virtual life) ne convine si traim din plin momentele petrecute. Numai ca multi dintre noi suntem acaparati atat de tare incat chiar nu mai vedem exceptiile (rare). In plus, uneori lasam activitatile din RL pentru VL si asta chiar dauneaza. Uff... netu' cu lipici cum l-am denumit de n ori si am primit si aprobari :D
As avea multe de spus despre netul asta dar sigur aveti si voi o parere.
Cred ca as putea scrie si un roman :)))) si nu vreau.
Acum ascult o melodie peferata si are cateva versuri foarte potrivite in dragoste (pentru unii) si in privinta netului.
Le spun in engleza sa fim cul!

You are not alone
For I am here with you
Though you're far away
I am here to stay
For you are not alone
For I am here with you
Though we're far apart
You're always in my heart

:)))) Nice ;)
Treaba asta cu ''my heart'' ma amuza. Nu cred in iubirea asta pe care ne-o dorim toti si pe net, prea putin probabil sa fie de gasit. Dar ce tentatie... ce mod bun de a ne pune imaginatia la lucru... super poveste de dragoste si la moda! ''Ne-am cunoscut pe internet'' ...
Cunoscand si lumea asta din VL si in RL... la propriu nu am cuvinte. Chiar nu am :)))
Diferiti suntem clar. Am vrut sa cunosc sa vad ce pierd ;)
Eh... toate trec si important zic eu ca este sa stim sa ne detasam de internet fara a fi superficiali. Sa ne implicam fara a exagera si sa comunicam cat avem cu adevarat ce. Si haideti sa nu ne facem doua vieti. Eu nu vreau sa traiesc aici! Indiferent de scop :P Tu vrei? :)

(Ne ''vedem'' in RL :* >:D< :*)

Unde a disparut Euforia?

Intotdeauna am considerat ca, din ceea ce ai tu, este bine sa dai si altuia. Pe cat posibil. Adesea am dat diverselor persoane din timpul meu. Aveam sau stiam cum sa fac ziua de 48 de ore... Asa am considerat atunci si sigur am sa repet greseala.
Chestiunea asta cu euforia nu stiu sigur cum a aparut dar stiu ca m-a incantat. Numai ca toate au un sfarsit si uite ca a venit... Poate si tu ai fost cauza si de aceea m-am gandit sa iti scriu. Nu stiu daca ai sa citesti si nu as dori vreun comentariu din partea criticului. Profit de faptul ca nu esti! si daca erai... ce?
Mi-as fi dorit sa nu-mi pese. Asta as schimba in primul rand la mine. Timpul e cel mai bun aliat al meu :) si ghinionul cel mai fidel partener :)))) Ce m-as face fara ei? E simplu dar prefer sa nu spun. Cert e ca imi pasa de o multime de fapte, intamplari, persoane, idei care ma inconjoara. Desigur ca nu imi pun intrebarea cui ii pasa de mine pentru ca as ajunge usor la o depresie. Nici mie nu imi pasa de mine! Sunt o fire sociabila care, pe zi ce trece, isi ia atatea masuri de precautie si pentru acest fapt si nenumarate reprosuri. De ce e o jignire sa generalizezi? De ce trebuie sa avem incredere neconditionat cand avem niste elemente nu tocmai placute? De ce toti am obosit sa aratam cine suntem de fapt? Sa presupunem ca este o forma de protectie impotriva 'raului'. Deci voi sunteti mai precauti ca mine? :)))) sau ganditi nu se merita? Atunci cum poti afirma 'esti o persoana importanta'? (sau cea mai... !)
Se poate sa imi defineasca cineva termenul "important"? (Astept sa imi scrieti!)

Nestiind cum sta treaba cu euforica si importanta, am decis sa devin 'ciudata'. Da da! Oficial! Suntem toti la fel de ciudati dar eu victima pentru ca am curajul sa vorbesc despre ceva ce unora nu le-a trecut prin minte. Mandria e prea mare sa recunosti adevarul dar stiu ca o sa vina o vreme cand fiecare ne vom gandi la ce parerea au ceilalti despre noi si o sa ne pese. Prea tarziu? Hmm... nu. Ce e pentru tine nu se pierde. Si raul are efectul sau benefic :P
Ce iti scriu si ce citesti se afiseaza pe net... Locul unde informatia este atat de multa si trebuie triata. Eu de ce nu as tria informatia? Si iar am ajuns sa fiu acuzata... Tu nu ai prioritati? Eu am si lor le dedic timpul si putinul de sentimente ramase, in scopul de a primi ceva in schimb. Dar cand prin a te dedica unui lucru ajungi sa te ranesti cu propria ta dorinta, iei masuri. Nu mai sunt euforica...
Se spune ca daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul... Ei da, si eu cum stiu ca acel sentiment exista fara dovezi? Imi imaginez si ma amagesc de dragul fericirii?
Poti sa pleci! Lumea vine si pleaca! Ma interesa numai scopul pentru anumite persoane apar in viata mea. [Si tu ai zis ca nu pleci!] Ca de plecat... cu treaba in alta parte. Si eu la fel...
De ce afirmi ceva ce nici tu nu stii ce semnifica? De ce te joci cu vorbele? Si de ce ai venit? Eu eram euforica... si trebuia! lol
Poate ca trebuia sa anunt disparitia euforiei mai devreme. Jocurile nu sunt destinate tuturor si eu mi-am permis, dintr-o viata simpla, sa creez una complicata pentru binele tuturor. Simplitatea implica si dezinteres, nu? Toti ne dorim ceva dar mai mult si mai mult conteaza pasii pe care ii urmam pentru indeplinirea visului. Dar tu nu ai un vis, nu? Eu am dar nu e cazul sa cer. Eu nu pot sa cer. Avantajul cerutului este obtinerea lucrului dorit. (Cand cunosti ce anume iti doresti.) Sunt de parerea ca, atunci cand o sa ne asumam toti niste riscuri poate ca vom gasi si fericirea... Sinceritatea va triumfa si noptile vor fi mai lungi. Toti vom dori sa vorbim despre nimic si nici oboseala nu se va observa. Vom considera zilele ce urmeaza o binecuvantare si zambetele vor lua locul tristetii ori a lol-ului prea des intalnit.
E vina mea ca traiesc in lume asta nebuna? E vina mea ca nu pot pleca si unde as vrea sa merg nu stiu ce ma asteapta? Oricum nu ma grabesc pana nu aflu scopul pentru care ma aflu aici si nu duc totul la bun sfarsit. Eu plec cand mi se cere. Si ai face bine sa gandesti la fel. Roz chiar este. Iubirea, desi exista, am considerat-o mereu o aventura; lipsa curajului ii face pe cei neimpliniti sa nu guste acest fruct oprit. Eu l-am gustat si a fost un drog. Din lipsa lui am avut de suferit dar mi-a facut placere sa simt acele trairi. Mi-am dovedit ca exist. Poate a fost unicat si de ce sa nu profit de moment? Tu de ce nu risti? Da... depinde de mai multi factori dar in primul rand de tine. Si eu astept iubirea aceea si o sa vina. O astept cu atata liniste incat uneori ma tem sa nu o fi luat-o razna. Daca ti-as spune ca o sa o ai si tu cand o sa cobori sau ai sa urci, m-ai crede? Nu-i sfat, asa ca nu respinge simpla mea idee. A fugi de realitate nu inseamna ca nu faci parte din lumea asta. Te poti izola o vreme numai ca tu ai capatat deja destula forta sa treci prin viata asta. De ce nu iei lucrurile asa cum sunt si nu triezi la fel ca noi toti? Poate te-ai regasi... pierduti in lumea asta suntem toti...
Tie ti-am scris desi stiu ca nu te interesa! Indiferenta, ignorul si visarea te ajuta pana la jumatatea drumul. Vezi? eu sunt dovada :D Tu incotro mergi, ca te insotesc? Si ce oferi drept garantie ca existi?
Pe altadata... TU! ;)

Eu nu te-astept

Eu nu te-astept ca stiu ca vii
Si nici nu sper, ca stiu ca stii...

Cu ani in urma, ca orice copil, visam la o dragoste frumoasa. Era varsta la care visezi si nimeni nu ma oprea. Nici nu avea cine si nu trebuia. Visele mele erau nestiute pentru ca sufletul cere dar realitatea iti ofera. Ce puteam sa cer in lumea asta nebuna? Aveam cativa anisori cand ma rugam sa devin fluturas... (Acum nu-mi plac!)
Constientizam evenimentele mai bine decat un adult si asa si trebuia! Eu alegeam, cu gandul ca am sa culeg si roadele, peste ani. Si toate m-au ajutat. Sensul nu-l stiu ori nu vreau sa recunosc.
Anii au trecut si visele mele au ramas acolo, la acea varsta cand inca puteam visa.
Acum nu visez si e a doua oara in viata mea in care ma simt linistita si nu te-astept.
Vei veni si o sa o faci curand. Sunt deja fericita si nu vreau sa grabesc momentul. Ma faci sa zambesc dinainte sa te cunosc si stii. Nu o sa ne iubim ca-n marile povesti de dragoste. Cele mai mari povesti sunt traite de tine si facute publice. Si nu putem face o poveste pentru fiecare. Putini sunt cei care au doar una...
In zadar ma gandesc unde esti si ce faci, de ce intarzii si ce vrei. Si, la urma urmei, stiu. De ce as cauta un raspuns cand tu pari nepasator? Nu ca nu ti-ar pasa. Si in caz ca nu ... nici nu stii ce te asteapta.
Nu te-astept pentru ca te-am asteptat de cand ma stiu. Nu mi-am facut iluzii pe care apoi sa le pierd. Nici vise n-am. O sa le avem impreuna. Cum stii ca o sa vii, asa stiu si eu ca imposibilul e si posibil in viata unora. In viata mea!
Oricat de trist si singur esti acum, oricat de general pare ce scriu, ti-e destinat numai tie. Daca stiam si numele... Nu pot sa nu ma gandesc ce o sa spui cand ai sa citesti. Si o sa citesti si tu curand.
In ciuda faptului ca nu pot spera, nu-mi pot imagina ca mi-ar iesi exact contrariul, nu e nicio nebunie sa iti spun ca mi-e dor de tine... e ceva vreme de cand nu te-am vazut si sper, cand ne vom cunoaste, sa nu mai vezi viata... cum o vezi... Macar pentru entuziasmul meu...
Am asa multe sa iti spun! dar nu sunt cuvinte.. Poti sa simti?
Oriunde ai fi, eu nu te-astept ca stiu ca vii!

Zi-le de la mine

Tie iti plac manelele?
Cred ca avem de-a face cu o reclama foarte proasta facuta acestui gen muzical. Am urmarit de curand o emisiune.. uimitor ca acesti interpreti canta LIVE! Intr-o lume in care nimeni nu traieste fara muzica si calitatea lasa de dorit, sunt si interpreti, care desi nu au voce, zic unii... pot canta live! Si canta bine. Zic eu si nu numai.
N-am tinut cont de oboseala acumulata si ascultam cu drag. In acea zi a fost singurul lucru ce m-a facut sa zambesc din tot sufletul. Ei, nu am o pasiune pentru acest gen muzical dar cum sa nu-ti placa? Cu sau fara voce, cu sau fara aspect ''corespunzator'', cu sau fara multi admiratori, mie imi plac manelistii si manelele. Nu vreau sa stiu ca va veni o vreme cand nu or sa mai existe. Imi place modul lor de a se distra. Pun suflet si daca ai fost vreodata la un spectacol al tiganilor, cum prefera unii sa ii numeasca, ai intelege ce scriu eu aici.
Tu de ce esti contra lor? Nu fura meseria nimanui, nu canta dupa un ''cdiu' si unele melodii, voci si unii interpreti chiar sunt facuti pentru asa ceva.
E o revolta personala fata de cei ''antimanele''.
Manelistii nu provin dintr-o anumita categorie de indivizi. Cu siguranta!
Nu sunteti deosebiti si va detest numai pentru ca detestati manelele si ''sariti in aer'' pentru Tiesto si cine mai stie.
De-a lungul timpului, am ascultat pe cat posibil orice gen muzical am avut ocazia, si nu de amorul artei ci pentru faptul ca am vrut sa stiu cum suna muzica. Toata muzica.
E amuzant sa ironizezi pe cineva ce asculta Gica Petrescu. Cui ii mai arde de petrecere cand suntem in criza?... Mie, de exemplu. Si am trecut de mult de 'stourile' tuturor. Voi de ce nu puteti?
Ati dat o sansa genurilor muzicale? Chiar de is cantate de la o mamaie la azil.. de un analfabet, de un baiat adunat de prin tramvaie, de un betiv sau de o femeie josnica?
Dupa parerea mea, artisti in lumea asta sunt multi. Cei ce ii apreciaza i-au ridicat dintre noi, restul, si ar fi cazul sa recunoastem toti asta.

Tu la teatru mergi? Cum consideri pe cineva care merge la teatru si asculta manele cu drag? Incredibil, cred...
Arta cred ca e un mod de destindere si nu conteaza natura ei atat timp cat te binedispune.
Muzica are simplu dar de a te duce cu gandul si cu sufletul undeva... Numai muzica poate face asta. Tu alegi genul, sensul, durata si calitatea.
Toti visam la zile frumoase si daca o manea te face sa zambesti, chiar analfabet fiind cel ce interpreteaza ori tu, care asculti, pe cine priveste ce preferinte ai tu, cum e viata si care e fericirea ta?
Cred ca pe cei care, in viata lor, preocupati de a fi diferiti, au uitat sa se intereseze de aspecte mai putin relevante in prezent. Poate au fost conceputi pe o melodie lautareasca...
(Muzica sa traiasca!)
Dupa un pahar de vin
Sub cerul senin
Ori intr-o casuta
O canapeluta
Deasupra o carpeta...
Rapirea din Serai
Dar se simteau ca-n rai!

Ultima vacanta

"Se poate sa nu fi fost ultima vacanta, dar cu siguranta ultima ce trebuia tinuta minte.

Povestea ei incepe cu multi ani in urma, cand asteapta. Cati ani au trecut, stie doar ea...

Isi anuntase prietena ca o sa-l cunoasca pe el. Pana si ea asteapta. Curiozitatea sau povestea in sine era ceva spectaculos. Parca ireal. Cand cunosti si amanuntele, e ca un scenariu, trebuie sa vezi filmul.

Intr-o seara ce trebuia sarbatorita, au decis amandoua sa iasa in oras. Mai fusesera seri cand ieseau, numai ele doua, dar asta a fost de-a dreptul speciala. Printre multele cunostinte, multele intamplari, erau si intrebarile prietenei: l-ai cunoscut?

Dar in acea seara, si ea trebuia sa fie martora. Fiind eveniment, trebuia sarbatorit. Cafeaua era nelipsita, doar trebuia sa nu se intrevada oboseala acumulata de-a lungul timpului... a ultimilor ani. Nu a lipsit si o bere, dar parca mergea mai bine o votca cu cola si lamaie. Clubul, initial gol la ora la care au ajuns, s-a umplut rapid. Era vara, lumea vroia sa se distreze. Cunoscutul lor club, situat in centrul orasului, un oras asa de frumos cand se lasa seara, gazduia cam aceeasi indivizi. Puteai privi totul ca pe o reintalnire cu anumiti membrii ai familiei pe care nu iti permiteai sa ii vezi zi de zi si era un moment special. Coborand scarile catre incaperea principala, nu puteai sa nu iti arunci privirea asupra acelui loc spatios. Pe cat de usor de remarcat persoanele obisnuite, pe atat de usor remarcat si pe cei care nu frecventau clubul. Asa au remarcat si ele, un baiat imbracat in alb si pe prietena lui - ce fericiti pareau impreuna! Erau ca doua surori. Gandirea, dorintele, prietenii le legau intr-un mod greu de crezut. Le diferentia numai modul de exteriorizare.

Gasindu-si locul cel mai potrivit pentru petrecerea acelei seri, asteptand ca petrecerea sa inceapa, discutau. Si-au comandat bauturile si orele treceau. Ideea de a consuma nu era gresita dar cantitatea conta. Nu a trecut mult timp pana cand a avut loc intalnirea cu doi fosti colegi, doi prieteni cu care mai petrecusera ele candva. Amandoi abia venisera din Anglia deci a fost de palavragit. Ce puteau sa-si doreasca mai mult? O votca cu cola si lamaie. Si o cafea! Ce chef nebun de dans si ce caldura! Aparatele de aer conditionat era cert ca nu puteau face fata multimii. Nimeni nu se sinchisea de atmosfera innabusitoare. Era petrecere si se distrau. Si el se distra. Statea aproape de baiatul in alb. Dar cui ii mai pasa de iubirea celor doi? Ele dansau cu amicii lor. Mai depanau amintiri si mai comandau o bautura. El era fericit. Un whisky bun ii daduse starea aceea. Cum a ajuns langa ea? Nimeni n-a stiut. A privit mult timp distractia celor patru petrecareti, probabil. Cand s-a prezentat ei a fost un moment haios. In acele momente, pentru ea totul era haios. Cum sa mai pricepi ceva dupa atata alcool consumat si atata galagie? Si cui ii trebuia sa cunoasca 'familia' sau pentru ce iubire ar fi lasat ele amicii? Era de ajuns ca erau acolo toti si era de vis.

Ei bine, el incerca sa spuna ceva. In mintea ei era doar gandul ca a baut excesiv si nu mai pricepe limba romana. Cand cineva vrea, insista. Si el asa a facut. HI! Atat s-a putut ea descrifra, el s-a prezentat. Ce nume ciudat, gandea ea. Un pic de ajutor si ea retine "like whisky". Cum sa uiti bautura preferata? ... I-a mai spus ca este din Franta si ca, desigur, a baut destul de mult si el. Si-a prezentat si ea numele, in franceza. Ii revenisera in minte si ceva cuvinte in engleza. Ii spune ca ii pare bine de cunostinta si isi cere politicos scuze ca nu poate vorbi acum ca a baut foarte mult. Se intoarce catre prietenii ei si le spune despre ce fusese vorba. Pe un ton atat de nepasator: Am cunoscut un francez! Ii urasc! Amicii gasesc amuzante vorbele ei.

Lasat acolo.. langa scari, singur si privind multimea si poate si pe ei.. parca cerea atentie.

Ea s-a intors la el. Erau doar cativa pasi ce trebuiau facuti si nu conta nimic oricum. El i-a zambit si astepta un inceput de conversatie. Ea l-a intreabat cu cine era si cand i-au fost indicati baiatul in alb si alte cateva persoane din preajma aceluia, ea a ramas un pic uimita. Ii zambeste. Parca vorbea engleza in fiecare secunda. Il intreaba senin daca vrea numarul ei de telefon. Ce premiera! Sa fie alcoolul de vina? O asemenea oferta nu a facut in viata ei, si mai bause si cu alte ocazii. Cum sa refuzi o fata? Nici el nu stia ce intentiona. A acceptat.

Isi stiau numele, isi vazusera prietenii, el avea numarul ei si nu mai era nimic de spus. S-au intors fiecare la locurile lor si petrecerea a continuat. El a plecat mai devreme decat ea si a venit sa ii spuna BYE...

Dupa un timp au plecat si cei patru. Cand au ramas ele doua, ea i-a povestit prietenei ca i-a lasat numarul de telefon si i-a spus: nu ma va suna.

Era vacanta. Ultima. Banii nu erau multi si grija viitorului isi punea amprenta pe discutiile fetelor. Asta nu le impiedica sa iasa in oras, cat de des posibil. Se puteau detasa de toate, trecusera prin multe evenimente si majoritatea acestora, le facusera mai puternice.

Au continuat iesiri, numai ele doua sau si cu alti prieteni. Nu-si faceau probleme de singuratate. Decisesera cu mult timp in urma ca daca vrei sa te simti bine, lasi prietenul acasa. Ori grijile. Prieten nu aveau deci ce putea sa fie mai frumos decat sa fi cu adevarat liber?

Aveau o cafenea unde isi beau cafeaua de dupa amiaza si vorbeau de ale vietii. Seara aveau cluburile pe care le frecventau. Familia nu iti este intotdeauna draga, dar este bine sa vezi ca o ai. La fel si cea din club.

Trecusera doua saptamani de la prima petrecere din ultima vacanta.

Erau un grup mare de aceasta data, in alt club. Dupa cateva ore petrecute in acea nebunie a noptii, ea ii spune prietenei 'vin imediat' si dispare in multime. Il zarise pe el. Sentimentul ce l-a avut... poate ca oricine ar fi gandit ca nu a sunat si ar trebui sa stea departe... Ea a mers catre el. A intampinat-o cu un zambet si acel hi. Parca se stiau de cand lumea... I-a spus magicul cuvant hi si l-a luat de mana spunandu-i ca vrea sa ii vorbeasca. Ce anume si de ce, fara intrebarea de ce nu m-ai sunat ori vreun repros adresat, si cat curaj sa iei pe cineva de langa prieteni... Puteai sa fie si cu o fata... Nu conta... Au iesit afara si au vorbit cateva ore. Era liniste, era placut si uitase parca de ingrijorarea prietenei sale. O stia protectoare si de aici increderea intre ele doua. Observatiile facute si vizibila suparare au trebuit sa treaca. I l-a prezentat si ei si celorlalti din grup. Au stat impreuna toata noaptea si deja erau de nedespartit. A facut si ea cunostinta cu marea masa a prietenilor lui, toti francezi si toti colegi. Si cu baiatul in alb. Era greu sa ii tina minte si nici ca trebuia. Conta doar el!

Venisera cu totii la studiu. Un domeniu de studiu. Dar in acest lucru a stat, cel mai probabil, explicatia finala. Nu discutau subiectul. O bucura ca institutia ii era aproape de domiciliu, asadar pana si drumul catre casa le era comun.

Toti s-au placut. Au devenit ca o mare familie. Una din prietenele fetelor chiar a legat o relatie cu baiatul in alb. Ea a ramas cu bautura preferata si cu el. Totul era frumos si era ultima vacanta.

Iesirile au continuat in diverse locatii si le ocupau aproximativ 16 ore din zi. Cei doi erau nedespartiti si ii lega o sincera prietenie.

Ei bine, poate cineva sa creada ca un baiat poate sa fie sincer? Eu nu.

Discutau diverse ca doar erau unul langa celalalt in tot acel timp. Pana si tigarile ce le fumau erau aceeasi marca. Evident ca whisky-ul ii lega mai mult decat orice. Cafeaua si buna dipozitie.

Discutau orice, in engleza sau in franceza. Timp de doua saptamani i-a spus ca nu are prietena, nici in Romania si nici in Franta. Telefonul suna destul de des si el pleca un pic mai departe sa converseze. Nu era necesar avand in vedere ca orice limba are limbajul ei 'de strada' si nu-i usor de inteles. Ce putea ea sa spuna? stiu ca ai prietena? stiam ca o sa te cunosc si ca am sa te iubesc? Da. Intr-o seara, intr-un bar, l-a lasat sa spuna povestea lui, intr-un intreg. Il privea ca si cand nici nu era acolo. Stia adevarul inainte de a-l cunoaste. Si i l-a relatat chiar ea. Lui ii mai ramasese sa spuna ca ii pare rau si sa reia povestea. Desigur ca asa s-a intamplat dar peste cateva zile, ce au decurs ca si pana atunci. Adevarul, si mai ales adevarul neconditionat e imposibil in zilele noastre. El era conditionat insa de sentimentele pentru ea si de riscul de a o pierde sau de a avea o relatie diferita de cea existenta.

Tristul adevar, stiut, acceptat..era greu de suportat. Emotionant. Cum sa nu-l iubesti? Tot ce reprezenta el era minunat. Un simplu tinut de mana insemna mai mult decat cel mai dulce sarut. Gesturile lui, fie si simple, te faceau sa simti ca lumea era a ta. Si era lumea ei. Ultima vacanta si prima lume din care ea facea parte cu toata fiinta ei. In locul ei ce-ai fi facut? Cred ca ai fi trait clipa. Asa se spune, nu? Asa a facut si ea.

Il iubea si toata lumea stia. Era lumea ei, fusesera anuntati toti prin simpla ei prezenta si stare ca ii este bine si nimic nu o va impiedica sa il iubeasca. Atunci cand ii era alaturi dar si mereu.

L-a ascultat, l-ar fi sarutat dar trebuia sa aiba intai reactia lui.

Putea sa fie ultima lor discutie si intalnire. In fond, ce era de pierdut? Nimeni nu deschisese subiectul despre sentimente sau viitor. Traiau clipa si bine faceau. Existau si gandurile ca se va termina dar parca nici nu vroiau sa auda. Le-ar fi distras atentia de la frumos si nu trebuia. Nimic nu trebuia sa ii desparta, nu? Asa este cu adevarat o poveste de dragoste. Finalul au trait fericiti... nu este destinat tuturor.

I-a spus ca ii pare rau si daca ea nu ar vrea sa il mai vada o sa inteleaga. Avea o relatie cu o fata de 7 ani, familiile se cunoasteau, aveau planuri mari pentru cei doi. El era intr-o vizita relativ scurta in Romania, pentru acel studiu. Avea o scoala de terminat, trebuia sa se intoarca acasa, sa-si continue viata, o parte din planurile facute si o parte sa traiasca ce ii fusese interzis pana la acea varsta. Fiind o relatie serioasa, ea il insotise in majoritatea plecarilor lui; vroia sa vina si in Romania. Telefoanele sunau pentru ca era de neinteles; era prima data cand o refuza si ea nu intelegea cauza. Evident. Cine ar fi inteles ca a cunoscut o fata, petrec mult timp impreuna desi nu au o relatie si iubitei lui ii e bine in Franta? La urma urmei, il avea tot timpul langa ea si poate tot restul vietii. I se permitea si lui un pic de liberate in adevaratul sens al cuvantului, o data in viata. Discutiile acelea prin telefon durau de ceva timp. Membrii familiilor sunau, suna iubita, ce presiune trebuia sa fie...

I-a spus ca o iubeste pe ea, ca a terminat relatia cu iubita lui, prin telefon, oricat de greu i-a fost sa dea explicatiile cuvenite. I-a spus, de asemenea, ca este singur si fara dovezi, ca daca nu o sa mai aiba loc nici o intalnire, o sa isi petreaca timpul doar cu prietenii cat timp va sta in Romania.

Seara s-a terminat mai repede decat se puteau ei astepta. Au mers acasa si a ramas ca vor vorbi a doua zi. Si ea il iubea, inainte sa-l cunoasca, inainte sa stie cat va suferi si, chiar de stia, isi asumase responsabilitatea ca lumea ei era el, dar va pleca...

A doua zi s-a petrecut normal, la orele de mult stabilite s-au intalnit, au petrecut seara in clubul unde s-au cunoscut si unde consumau cel mai adesea, votca energy.

Stateau cu prietenii la masa, discutau. Forfota continua in clubul full, prietenii aveau chef de dans. Cineva a trebuit sa ramana la masa si ea a profitat de ocazie. Cine mai avea chef de dans cand fericirea era langa ea dar parca ii era greu sa creada... Se putea ca el sa minta iar sau sa fie sincer. Sinceritatea e relativa. Ce era de pierdut in afara de timp? nimic... Era o companie minunata. Cate idei in mintea fiecaruia posibil sa fi fost...

Dar era o ultima vacanta! Si era in lumea ei!"

(**-*-****)

va urma...

Alcatraz

"Alcatraz se situa pe o mica insula din golful San Francisco, fiind cunoscuta sub numele de 'The Rock' (Cetatuia) pentru sumbrul ei aspect de veche fortareata.
Aceasta inchisoare, considerata cea mai sigura din America, mandria lui Federal Bureau of Prison, America, a fost inchisa la 23 martie 1965.
Pentru a fi vizitata, era nevoie de 10 minute de traversat stramtoarea catre insula. Din portul Alcatraz, calatoria se facea cu un autobuz.
De-o parte si de alta se intindeau razoare pline de flori violete, galbene, rosii. De pe peretii stancosi coborau fire de iedera. Parea un parc. Poarta era lata de 4-5 metri. Un grilaj dublu, cu bare groase. In stanga se afla un salon spatios, in dreapta, un coridor ce ducea la birourile inchisorii. Primul de langa iesire gazduia centrala telefonica. Acolo un telefonist; se vedea vorbind, dar nu se auzea. Il izola de restul lumii un perete de cristal, gros de 10 cm, rezistent la gloante. Ici-colo cristalul era ciobit, semn evident al focurilor de arma descarcate in el.
Pe aici trecuse si Al Capone (Alfonso C.) sau 'Scarface', numit asa din cauza unei lungi cicatrici ce-i brazda obrazul stang. Nascut in 17 ianuarie 1899, a murit in 26 ianuarie 1947.
Prima organizatie din care a facut parte, 'cinci culmi', 'mostenita' de la prietenul sau in 1925, in Chicago.
E condamnat in 1931 la 11 ani de inchisoare.
Din 1934 e transferat din penitenciarul din Atalanta in Alcatraz. Eliberat in 16 noiembrie 1939. Ca sa nu evadeze, Al fusese mutat de 7 ori in camere diferite. Celula avea peretii gri-albastrui sters. In dreapta era un pat metalic, fixat de perete, langa zidul din stanga - o masuta rabatabila, langa peretele din spate - un spatator si closetul. Nimic altceva.
Celula de pedeapsa nu era decat o scobitura in stanca, complet intunecata.
Ani in sir,..., a fost pata rusinoasa a acestei inchisori. (...) Inauntru erau 8 detinuti, unii liberi, altii legati la zid, cu un lant. E lesne de inchipuit ce se petrecea acolo, in plin intuneric.
Detinutilor li se aducea, de 2 ori pe zi, paine si apa. La cinci zile primeau 30 grame de sunca sau carne. Excrementele se ingramadeau pe pardoseala celulei, iar detinutii dormeau peste ele.
Era groaznic. Multi dintre detinuti innebuneau... Unul chiar a murit. 15 zile in carcera insemnau nebunie, iar 50, moarte sigura."

Internetul

Ei bine, o zi. Dar cand incepi o zi cu zambetul pe buze se presupune a fi o zi buna!
Cauzele sunt multiple.
O vizita.
O cafea buna.
Aprind o tigara si ma gandesc: sigur iar am sa citesc tacerea...
Astazi nu.
Simtim nevoia de exprimare si de aici incepe totul.
In urma cu ceva vreme, am descoperit cu totii "netul". Netul pentru fiecare. Cu alta semnificatie.
Eu personal urasc YM pentru timpul alocat candva, pentru deranjul de care aveam parte, cu toate ca statusul meu era: DND, BUSY, la job, supy etc. Incercand sa aflu de ce e de-a dreptul ignorat acel mesaj, am remarcat ca nu am sa inteleg. Unii scriu ca te vad acolo, altii sunt curiosi cu ce anume esti ocupat, altii vor a te consola si ajuta in marea ta problema si cine mai stie ce or gandi.. Cert e ca am ajuns sa urasc YM si altele. Deci netul meu a luat alte conotatii.
Am ajuns la celebrele locuri de unde poti downloada si chatui. Interesante locuri, candva. Acum totul se schimba. Interesele, fie ele si virtuale, primeaza.
Stiai si tu, nu?
Nu asta vroiam a sublinia!
Pentru mine, o persoana retrasa, mult ciudata, necomunicativa, impunatoare, exigenta, corecta, falsa, nehotarata [acum zambesc], rea, ignorata, etc. netul pare altfel.
Prietenii mei sunt pe zi ce trece mai afectati de noutati si de ce nu, si eu.
Pana si interesele virtuale iau intaietate in fata realitatii si a prieteniei, devenind pe cat de amuzant pe atat de grav.

...

Nu incerc prin ce spun acum sa schimb ceva, mai mult ca orice stiu ca exista o soarta, cu care desi m-am jucat, nu am castigat. Lucrurile sunt cum sunt scrise si iti pot demonstra. Extrem de simplu. Dar ai tu timp oare sa te detasezi de acest virtual si sa vezi ca, pana si un net, aduce surprize? In marea majoritate sunt neplacute, insa si placutul il pierzi din vedere cand ai de-a face cu termenul ''pupincurism''...
Hai sa zambim. Puterea e necesara tuturor. Ce iti pot spune? Fii cu adevarat sef si o sa poti conduce lumea! Daca nu... vei ramane, ca noi toti, in virtual, un simplu nick, un vechi prieten, celebru tu. Dar care tu?

8 mai..

8 mai.. e ziua unei prietene. Cuvantul prietenie. Cautand in dex, as observa ca desi stiu cuvantul, il si folosesc extrem de des, nu cunosc semnificatia. Si cati ar scrie acum 'lol'.. Dar nu e funny.
Decizia de a-i transmite La Multi Ani nici nu e grea.
Dar de ce fac eu gesturi pentru acesti prieteni? Daca as paria ca nici nu s-a gandit ca am si eu o zi de nastere.. as castiga? (lol)
Am sa ii transmit. Sincere urari. Nu este un om fericit si nici nu as bucura cu un simplu mesaj, dar gesturile conteaza. Ma gandesc ca aceste nimicuri ne fac ziua mai frumoasa. Adunate, ne fac viata mai frumoasa.
E deosebit ca, cineva pe care l-ai uitat, sa se gandeasca la viata ta, nu?

Ignore me

Ignore me! Mistique nu este ceea ce pare. "Nimic" nu este ce pare.
Acest blog nu este destinat unor scrieri nemaipomenite. Nici macar pentru exprimare libera. O curiozitate, o oportunitate, un joc la care particip si eu ca si voi.
Nici macar in timp ce scriu, desi constientizez ca, probabil, cineva va citi, nu vad rostul!
...dar scriu :) Din scrieri si din dragoste se moare gratis! Minunate vorbe!
Dezinteresul acesta al meu, nu as vrea sa ganditi ca este destinat unei atentii sporite din partea cuiva ce va citi। Nici gand! Doar ca am asa multe de spus, (ca fiecare), incat ma gandesc care este rostul.
Toti avem ceva de spus. Toti avem pe cineva ce ne asculta. Toti avem pe cineva care ne e aproape si desigur, toti avem si persoane ce vin si pleaca, si ne intrebam: ce a fost asta? ...
Am avut de ales intre doua titluri: ignore si busy.
De ce tocmai acestea doua? Trebuia un inceput si trebuia sa fie ceva evident despre mine.
Deci, pentru inceput si in incheiere as vrea sa spun ca ma poti ignora!
daca poti...

INTRO

,,Capacitatea omului de a fi constient, de a reflecta asupra existentei, de a-si pune probleme, il pune pe acesta fata in fata cu responsabilitatea existentei sale, a deciziei ce fel de om doreste sa fie, cu responsabilitatea stabilirii propriului sau sistem de valori si a actualizarii potentialelor sale latente.,,